sâmbătă, 31 august 2013

Petrolul sirian - un nou conflict militar generator de haos, pe fondul unor scenete vechi!

Spectrul unui nou razboi ameninta zona Orientului Mijlociu. Desi de aceasta data in mijlocul evenimentelor se afla Siria, devine evident ca in realitate, nu Siria ca stat reprezinta miezul conflictului, ci petrolul sirian. Scenariul atacarii iminente a Siriei de catre S.U.A. si aliatii sai, foloseste elemente combinate intalnite in cazul invadarii Irakului si al schimbarii regimului politic din Libia. Ideal ar fi fost un scenariu similar ca cel din Egipt, insa peisajul politic sirian nu oferea aceasta alternativa. Ramane astfel mixtura irakiano-libiana. Pe de o parte, este fabricat pretextul ca Siria ar detine arme chimice, arme care in cazul Irakului s-au dovedit intr-un final a nu fi existat. Pe de alta parte, situatia interna din Siria este asemanatoare celei create in Libia: un razboi civil unde asa-zisi revolutionari vor sa schimbe regimul politic actual. Ca si in cazul Libiei, revolutionarii nu lupta pe camile si cu arcuri, ci sunt suficient de bine inarmati, din exteriorul Siriei - evident, incat sa puna probleme armatei regulate siriene. Pana aici, lucrurile sunt clare. In orice situatie, o ofensiva asupra Siriei are ca singur obiectiv accesul la resursele de petrol. Acesta poate fi realizat intr-un singur mod: prin inlocuirea regimului aflat la putere cu un regim provenit din revolutionarii rebeli care sa favorizeze accesul la rezervele siriene de petrol.

Pentru inlaturarea regimului  Bashar al-Assad, exista 2 optiuni: eliminarea acestuia prin ocuparea completa a Siriei sau eliminarea acestuia - punctual din interiorul Siriei, de catre revolutionarii rebeli. Tinand cont de costuri, opinia publica internationala, O.N.U. si mai ales de riscuri, cea mai rentabila optiune este a 2-a. Dar cum revolutionarii rebeli nu reusesc singuri, acestia trebuie spijiniti cu sistemele sofisticate de armanent aflate in dotarea S.U.A. si a aliatilor sai. 

Un atac terestru asupra Siriei, este exclus din start. Siria dispune de aproximativ 5 000 de tancuri si peste 3 000 de piese de artilerie, un atac terestru neavand sanse de succes, oricum - nu in termen scurt. Intr-un astfel de conflict, costurile si pierderile de vieti omenesti pot capata dimensiuni care sa aduca aminte de razboaiele de pe vremuri. In cazul unui atac terestru, exista si un factor de natura etnica total potrivnic aliatului principal al S.U.A. pentru o eventuala ofensiva terestra, aliat care este Turcia. Pe teritoriul sirian locuiesc aproximativ 2 milioane de kurzi, populatie ostila statului turc pe al carui teritoriu locuiesc inca alte cca. 15 milioane de kurzi. Enclava kurda se continua prin nordul Irakului, pana in Iran - fiind creata astfel o ruta de aprovizionare a Siriei cu diverse forte si armamente, atat prin filiera caucaziana, cat si prin Golful Persic. Prin urmare, un atac terestru asupra Siriei ar constituie o aventura cu consecinta ce pot fi usor prefigurate nu doar ca imprevizibile, ci dezastruoase.


Nu mai ramane decat alternativa lovirii punctuale a unor obiective aflate pe teritoriul Siriei, de la distanta, urmand ca revolutionarii rebeli condusi de serviciile speciale ale statelor agresoare, sa exploateze succesul unor astfel de lovituri. Exista insa cativa factori care si in cazul acestei optiuni, pot transforma un conflict cu Siria, intr-un veritabil insucces. Spre deosebire de armatele irakiana si  libiana, care s-au dovedit a fi simple legende in ceea ce priveste capacitatea lor de riposta, armata siriana detine sisteme moderne de armament care pot transforma intreaga regiune, in special gruparile de forte din M. Mediterana, in ruine. 

Dotarea exacta a armatei siriene este tinuta in mare secret. Nu trebuie nici exagerata tinand cont de faptul ca niciun stat arab nu a fost convingator in niciun conflict militar (capacitatile militare redutabile recunoscute apartin unor state musulmane precum Iran sau Pakistan - dar care nu sunt state arabe). Se cunoaste cu precizie ca armata siriana dispune de baterii de rachete balistice tactice SS-26 Stone (Iskander) care pot face curatenie in jurul teritoriul sirian pe o raza de 280 km in varianta "E", pana la 500 km in varianta "M" . Aviatia militara siriana este dotata cu avioane MIG-29 SMT care pot ajunge la o raza de actiune de 3 000 km fara realimentare in zbor - suficienta pentru a lovi obiective din Marea Mediterana, Marea Rosie, din Golful Persic, dar si pentru a ateriza la Bucuresti. Marina Militara Siriana nu este o forta in sine, desi detine 2 submarine. Datele de ansamblu cunoscute despre puterea militara siriana sunt suficiente pentru a o abordare prudenta a unei agresiuni contra Siriei. O problema reala privind puterea militara a Siriei este aceea ca sunt informatii ca Siria s-ar fi inarmat in secret cu tehnologii care ar putea putea inversa oricand rolurile in conflict. Se cunoaste ca Rusia este principalul furnizor de armament al Siriei, desi nu este singurul. Conform datelor oficiale, in primavara anului 2014 Rusia ar urma sa furnizeze Siriei, faimoasele sisteme de rachete S-300 care ar neutraliza cu usurinta orice atac aerian contra Siriei, iar crucisatoarele, portavioanele si distrugatoarele S.U.A. si ale aliatilor sai ar deveni simple epave. Tinand cont de anumite precedente in derularea unor astfel de contracte, nu este deloc exclus ca Siria sa aiba deja in dotare astfel de instalatii - mai ales ca presedintele Bashar al-Assad a anuntat ca in mai 2013, Rusia a livrat Siriei primele instalatii (informatie infirmata de Kremlin care de regula infirma tot ce ulterior se dovedeste a fi adevarat). Pe de alta parte, nu trebuie neglijat faptul ca S.U.A. a pozitionat Siria in aceeasi tabara a statelor ostile care include Iranul sau Coreea de Nord! Astfel incat exista sanse multiple ca Siria sa detina si tehnologii militare provenite din cele 2 state mentionate, dar si din China. In concluzie, un conflict cu Siria presupune multe necunoscute si o serie de riscuri, prin urmare conflictul va fi precedat de o etapa de tatonare a potentialului militar al Siriei.

In conflictul care se intrevede, exista insa un factor care poate determina atat stoparea rapida a acestuia, cat si escaladarea tot la fel de rapida a acestuia: pozitia Rusiei. Pentru a avea un fundament legal pentru atacarea Siriei, S.U.A. are nevoie de un aviz al Consiliului de Securitate! Avizul depinde de pozitia Rusiei si Chinei care si-au anuntat deja intentia ca nu vor da sustine un astfel de aviz. In situatia data, S.U.A. si aliatii sai nu le mai ramane decat optiunea de a ataca Siria fara un aviz al Consiliului de Securitate. Nu ar fi prima data cand se intampla! Insa spre deosebire de alte situatii, un atac al Siriei fara avizul Consiliului de Securitate ar afecta in mod direct interesele Rusiei in regiune. Rusia a inchiriat in anul 1971 portul sirian Tartus si care este folosit ca baza navala ruseasca in Marea Mediterana. In cazul Siriei, Rusia nu s-a limitat doar la declaratii privind avizul Consiliului de Securitate si acuzatii la adresa S.U.A. si a aliatilor sai - neurmate de nimic, ci a preferat sa actioneze la modul concret. A mai trimis catre baza din Tartus inca 2 nave militare de razboi si si-a anuntat intentia de a disloca in zona si portavionul Amiral Kuznezov. Tinand cont si de faptul ca interesele Rusiei sunt prezente nu doar in Meditarana, ci chiar pe teritoriul sirian, se adauga inca un element care demonstreaza ca in cazul Siriei - spre deosebire de Irak, Libia sau Egipt, totul poate deveni cu adevarat imprevizibil. Nu trebuie uitat nici faptul ca la doar cca. 1200 km nord, Rusia detine o intreaga flota navala la Sevastopol, in Marea Neagra. Ca atare, situatia strategica devine extrem de complicata intrucat aceasta nu se rezuma la a ataca un simplu stat dintr-un colt al lumii, ci un stat aflat in inima sferei de influenta a puterii militare rusesti.

In mod cert, S.U.A. s-au grabit in declaratii, minimalizand nu neaparat puterea militara a Siriei, cat mai ales reactia Moscovei care stie ca daca pierde influenta asupra Siriei, devine pe veci o simpla putere militara de parada, fara nicio credibilitate. Aliatii S.U.A s-au retras cu precautie din joc unul cate unul, cu exceptia Frantei. Declaratiile precipitate ale S.U.A. neurmate de nimic, ar pune pentru prima data dupa multe decenii sub semnul intrebarii, potentialul acestora de putere militara nr. 1 a Planetei. In final, si S.U.A. si Rusia trebuie sa actioneze pentru a-si salva imaginea de puteri militare. Probabil ca la aceasta ora se poarta negocieri intense intre cele 2 puteri in urma carora S.U.A. vor lansa cateva atacuri aeriene si cu rachete contra Siriei, in mod formal si cu acordul Rusiei - doar sa demonstreze opiniei americane si internationale ca isi tine promisiunile (interventie limitata, lovituri punctuale), iar Rusia va permite S.U.A. sa isi salveze imaginea, mentinandu-si in schimb neclintita sfera de influenta in regiune. Altfel, rezultatul nu poate fi decat un conflict militar distrugator intre 2 puteri militare ale lumii care va depasi cu mult regiunea M. Mediterane, conflict care in mod previzibil nu e de dorit de niciuna din ambele puteri.

Pana la limpezirea tuturor apelor, cert este ca toate interventiile militare in cazuri similare cu al Siriei, s-au soldat cu infinit mai multe victime si distrugeri decat cele provocate de regimurile respectivelor tari, iar dupa respectivele interventii nu a ramas in urma decat un haos total!      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Acest blog nu este destinat pentru rating, ci sustinerii drepturilor militarilor de cariera, activi si in rezerva. Fiind vorba de o categorie profesionala ignorata si persecutata atat legislativ, cat si politic - in mod continuu incepand cu anul 2011, comentariile indecente nu isi au rostul! Rugam a nu lua in seama comentariile unor useri precum Cezar sau Adrian (Bontas), intrucat au probleme grave la mansarda!